As putea sa citesc toate sfaturile din lume si tot mi s-ar parea greu de controlat o astfel de stare in momentele respective, dar e bine sa fie aici articolul, poate mai citesc din cand in cand ca sa nu ma simt nebuna.
Nu pot sa cred ca fix eu, care inainte ajutam persoanele cu anxietate sa fie ok, am ajuns sa am probleme atat de mari in legatura cu asta.
Bineinteles, totul a pornit de la vestile despre tragedia din Orlando.
Serios, s-au intamplat atat de multe lucruri rele in lume in ultimul an... Imi vine sa plang cand ma gandesc cat de fragil e totul si cat de imprevizibila e viata. Am ajuns sa am anxietate, sa-mi fie frica de orice lucru mic pe care inainte nici nu-l bagam in seama. Nu vreau sa traiesc asa, e groaznic. Vreau sa traiesc ca o fire rationala, asa cum obisnuiam sa fiu.
Nu stiu de ce ma transpun in fiecare situatie de genul asta si de ce ma socheaza atat de rau. Citesc lucrurile astea si ma gandesc cat de " yolo " trebuie sa fii fost eu sau mai bine zis cat de depresiva eram incat priveam decesul, in trecut, in anumite momente, ca pe un lucru care nu e atat de important. Uneori chiar il doream. Ma gandesc ca sunt atat de multi adolescenti care simt asta, iar unii chiar isi iau viata fara sa constientizeze cat de pretios e totul, cat de important este sa existi. Parerea mea despre viata s-a schimbat total in timp, iar gandurile negre pe care le aveam atunci nu vreau sa le mai am niciodata si sunt doar fericita ca am trecut peste cu bine. Nu stiu sa exprim exact ce vreau sa zic, ma bucur doar ca m-am oprit la timp. Mi-e atat de frica acum de orice e in jur- nu pot sa urc singura cu liftul, nu pot nici macar sa trec pe langa o cladire in constructie, nu pot sa merg cu metroul/tramvaiul, nu pot sa merg singura cu masina pentru ca imi e frica de oamenii din jur ( Ma gandesc ca sunt cu adevarat batuta in cap sa am masina, sa conduc foarte bine si cu incredere o perioada lunga si apoi out of nowhere sa refuz sa mai conduc pentru ca mi-e frica sa nu sara cine stie ce persoana nebuna in fata masinii sau sa nu intre unu' in mine sau mai stiu eu ce. Parca nu ma recunosc, pe bune ). Mi-e frica de orice nu pot sa controlez.
Probabil ca daca nu se intampla ceva rau si la noi in tara nu as fi fost chiar atat de panicata, doar ca tristetea s-a transformat efectiv in frica de orice de atunci si se tot acumuleaza. Cand dupa mult timp reusesc sa se calmeze starile de anxietate, se intampla iar ceva oribil si iar incep...
..................
Doamne fereste de lucruri rele si Doamne ajuta sa fie totul bine.
No comments:
Post a Comment