~

Am avut de atat de multe ori ganduri negre  de-alungul timpului, momente in care am crezut ca totul este prea greu, ca nu mai pot continua, momente in care am crezut ca nu mai vreau sa traiesc. Am avut momente in care mi-am facut rau, cicatrici pe care le voi avea mereu, momente in care durerea fizica parea sa fie singura care ar putea " distrage atentia " de la durerea psihica. Am avut momentele acestea si au fost atat de intense incat mi-am pus sanatatea in pericol si am fost foarte aproape sa ma sinucid de mult prea multe ori. 

Mi se mai intampla uneori sa ma cufund in melancolie, sa privesc in gol si sa las gandurile negre sa puna stapanire pe mintea mea, mi se intampla atat de brusc incat am ajuns sa cred ca pur si simplu asa functioneaza mintea mea sau asa este firea mea.

Insa azi... Azi a fost altceva. 

Am avut atat de multe momente in care am crezut ca tot ceea ce vreau este sa nu mai traiesc, insa azi tot ce voiam era sa traiesc cat mai mult si ma gandeam cate lucruri mai am de facut si ca este imposibil sa se termine asa. 

Dintr-un lucru aparent banal- dar nu chiar; si cat se poate de real. 

Stiu ca v-ati pastrat cu totii calmul ( relativ ) cand v-am povestit, ca sa nu-mi induceti o fobie de viitor, insa v-am vazut fetele si inca simt socul. 

Primul gand a fost " nu se poate sa se termine asa ", iar ce am scos pe gura a fost " oare cat de mult e pana jos? ", in timp ce cautam ceva de care sa ma tin.

Stiti acele faze din filme, in care oamenii mor din diverse motive si le arata reactiile, iar tu te gandesti " daca nu se ducea acolo/daca nu facea X lucru, inca traia " ? Fix la ele ma gandeam. Cele mai groaznice scene din filme nu sunt cele in care se moare din chestii nenaturale, cum ar fi ca l-a omorat vampirul X pe unu' ( sunt obsedata, trebuia sa dau exemplul asta ), ci cele in care oamenii mor din motive atat de normale incat nu poti sa nu-ti fie frica sa ti se intample si tie; cum ar fi accidentele de masina care se produc din toate prostiile posibile, oamenii care cad cu liftul etaje intregi iar pana jos degeaba mai ajung, oamenii care sunt jefuiti si batuti noaptea pe strada... etc. Ce, crezi ca tie nu ti se poate intampla? Oricat ai sustine tu ca " nu ", pentru ca ai face orice sa eviti o situatie de genul asta, crede-ma ca lucrurile nu depind doar de tine si nu ai de unde sa stii cand te vei trezi pus in fata situatiei de care iti e cel mai frica, in situatia in care nu mai alegi tu daca traiesti sau nu; si atunci incepi sa apreciezi cu adevarat puterea de a alege si viata in general.

Mi s-a intamplat azi si s-a simtit groaznic. In 10 minute, mi-au trecut o gramada de ganduri si scenarii oribile prin minte; pe cine sa sun, ce sa fac, daca sa ma misc si mai ales cat de proasta sunt sa irosesc zile si nopti la rand dramatizand toate porcariile, fara sa vad cate lucruri frumoase exista pe lumea asta si cate lucruri frumoase am in viata mea. Expresia " mi-a trecut toata viata prin fata ochilor " este atat de adevarata si e trist ca e nevoie de momente de genul asta pentru a aprecia cu adevarat cat de importanta este viata.

Oricat de greu ar fi totul sau oricat te gandesti tu acum ca ceea ce am sustinut eu aici e o porcarie, sunt sigura ca si tu esti de acord cu urmatorul lucru: sunt multe lucruri rele in lumea asta si multe lucruri rele se intampla, dar nu poti nega ca totodata sunt si se intampla atat de multe lucruri bune, incat daca ne chinuim, chiar le putem ignora pe cele rele. Lucrurile rele trec si raman in trecut, greselile raman in trecut, fiecare perioada a timpului are momentele ei rele dar timpul trece si ea va deveni de asemenea, trecut. Nimic nu sta pe loc, ci totul evolueaza, poate chiar se schimba si orice situatie rea va fi depasita intr-un final. Doar pentru ca iti e al dracu' de greu uneori nu inseamna ca trebuie sa renunti sa traiesti sau sa te bucuri de lucrurile bune, care apar mereu, oricat de rare ar fi. Viata este atat de frumoasa si simpla odata ce invatam sa ne-o facem astfel si sa o apreciem; sunt atat de multe lucruri frumoase pentru care merita sa traiesti si crede-ma, le depasesc pe cele rele- si asta vine de la mine, iar cei care m-au cunoscut stiu ca eu n-as zice asta in mod normal.

Invata sa apreciezi faptul ca traiesti si daca vrei sa nu-ti treaca toata viata prin fata ochilor nu te urca in lift cand iesi de la meditatiile de la istorie, nu cred ca vrei sa cazi cu el de la etajul 7, sa se zguduie totul cu tine si tu sa te simti ca intr-un film horror. Nu incerc sa te sperii, dar eu nu ma mai urc in liftul ala, mi-a ajuns sa plang o data in el; viata e prea importanta ca sa ti-o risti doar pentru ca unii sunt atat de inconstienti incat nu-si dau seama ca daca nu repara un lucru bine, pot distruge o viata. Am cunoscuti ai caror parinti au murit cazand cu liftul si am auzit atatea cazuri in jurul meu, incat in momentul in care mi s-a intamplat si mie am crezut ca voi avea aceeasi soarta. 

Imagineaza-ti sa fii suspendat in aer teoretic. Sa te urci linistit si sa astepti. O zi normala. Acum imagineaza-ti cum ar fi sa  auzi brusc un fel de scartait, ca atunci cand sudeaza muncitorii si se aude zgomotul ala puternic ( sa auzi asta in lift, unde sunetul a fost atat de groaznic incat am simtit ca e clar ca o sa se intample ceva; cam atunci incepe panica ) si sa se zguduie totul cu tine, sa se deschida usile brusc de la zguduituri si sa vezi peretele de beton; sa se blocheze intre etaje initial, sa fii " wtf " dar sa te gandesti ca macar s-a oprit si apoi, de nicaieri, sa porneasca brusc in jos, sa cada in gol. De la etajul 7. Imagineaza-ti prin cate stari treci. Acum imagineaza-ti cum cazi, iar tu nu stii pe cine sa suni, daca mai are rost sa cauti butonul de panica, daca sa te uiti in gol sau sa inchizi ochii, sa strangi din dinti si sa astepti sa se termine repede. A fost ca in filme. A fost groaznic. Pare un lucru atat de banal cand e povestit dar nu a fost si am avut mare noroc. Am spus tuturor ca e ok, no big deal, dar stiu ca eu si tipul de la meditatii cu care eram in lift nu am fost deloc ok.

Cu toate acestea, ceea ce s-a intamplat m-a marcat pentru ceva timp. M-a facut sa realizez inca o data cat de mult vreau sa traiesc, cate vreau sa realizez si ca nu trebuie sa-mi permit mie insumi sa mai intru vreodata intr-o stare care m-ar face sa gandesc altfel.

Tu poate nu ai patit asa ceva, insa crede-ma ca daca ai pati, ai realiza aceleasi lucruri pe care le-am realizat si eu- viata nu e o gluma iar daca o sfarsesti, e permanent. Nu exista o a doua sansa. Stiu ca vrei sa traiesti. Stiu ca iti e greu. Dar va fi mai bine. Crede-ma, va fi mai bine. Just keep going.