N-am mai scris de multe luni si stiu ca ar fi trebuit. Ar fi trebuit sa ma descarc undeva, aici, in loc sa ma descarc pe persoanele din jurul meu.
Ar fi trebuit sa scriu despre weekend-ul acela din martie cand am iesit cu "tine", am baut si vorbit si era ca si cum prietenia noastra nu s-ar fi stricat niciodata.
Nu mai exista "cea mai buna prietena" dupa tine. Nu mai vreau. Recunosc ca mi-ai rupt inima in zeci de mii de bucatele si nu am crezut niciodata ca un prieten poate face asa ceva sau ca ar face asa ceva. Nu mai vreau sa ma atasez iar si iar sa doara. In ziua aia de vineri, insa, a fost atat de perfect... poate ca oamenii chiar formeaza legaturi ce nu pot fi rupte. Saptamanile ce au urmat au fost si mai frumoase - ziua cand am iesit cu iubitii si ne-am imbatat toti 4 si am stat impreuna pana seara, ziua in care am venit la tine acasa si am comandat pizza -, am vazut, dupa mult timp, cat de dor iti era de mine si a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea. Ar fi trebuit sa scriu sau sa-ti spun ca imi e extrem de frica sa ma deschid iar, pentru ca a durut, nu stiu daca ma crezi sau nu. I still love you tho' and I always will.
Ar fi trebuit sa scriu despre tine, iubitule, despre cum esti langa mine in fiecare zi si nu te merit. Nu meriti tu, defapt, toate mood swing-urile mele. Meriti mai multi "te iubesc", mai multi pupici si mai multe mesaje frumoase. Totusi, esti langa mine zilnic si stiu ca in toata posesivitatea ta e defapt mai multa iubire decat am simtit din partea oricui vreodata. Si stiu ca spun asta de multe ori dar e atat de adevarat- oricat de rau ar fi, ramanem impreuna. Ar fi trebuit sa scriu despre cearta aceea groaznica din masina, cand afara ploua iar noi tipam si plangeam... si nu m-ai lasat sa plec, desi am incercat incontinuu. Ar fi trebuit sa scriu despre cum iubirea ta e cel mai de pret lucru pe care l-am avut vreodata, pentru ca ma face sa ma simt protejata si puternica ori de cate ori ceva merge prost. Ar fi trebuit sa scriu despre weekend-ul petrecut la mare de 1 mai, despre cea mai frumoasa petrecere din viata noastra; cand am dansat toata noaptea si parca nu se mai simtea nici alcoolul, nici tigarile, nici stresul; doar pura fericire. Ma uitam la tine si nu imi venea sa cred cat de norocoasa sunt ca am cel mai bun prieten al meu si iubitul meu in acelasi timp langa mine. Ar fi trebuit sa scriu si despre cearta aceea groaznica sau despre toate lacrimile din zilele care au urmat. Ar fi trebuit sa scriu despre cum ma deschisesem de tot si desi ti-am zis ca nu o sa ma schimb dupa perioada aceea groaznica, realizez acum ca poate m-am schimbat indirect si fara sa vreau. Ar fi trebuit sa scriu despre cum, in ciuda a tot ce se mai intampla rau, te iubesc mai mult decat orice si te vreau asa cum nu am vrut pe nimeni niciodata. Impreuna rezolvam fiecare problema. Fiecare zi cu tine e o zi petrecuta impreuna cu iubirea vietii mele and it just feels so peaceful and amazing. I still fall for you everyday.
Ar fi trebuit sa scriu in perioada asta... sa ma descarc. Sunt stresata si trista si tot... Vreau doar sa rezolv totul, vreau sa fiu libera si cel mai important, mi-e frica. Mi-e frica, ca vreau sa fac prea multe lucruri, sa rezolv prea multe in aceeasi perioada si pana la urma nu o sa fac nimic suficient de bine, pentru ca nu am timp sa ma concentrez pe nimic 100%. Mi-e frica sa nu ma dezamagesc pe mine, iar. Mi-e frica sa nu dezamagesc pe toata lumea. Mi-e frica sa nu cedez psihic. Mi-e frica de un alt atac de panica, nu mai vreau atatea ganduri si atat de mult zgomot in mintea mea. Vreau sa pot sa dorm. Nu vreau sa-mi mai fie frica, ca o sa pierd pe toata lumea din cauza ca am perioada asta si nu am chef de nimeni si nimic. Sunt suparata, trista, confunza, stresata, nu stiu...
Ar fi trebuit sa scriu si sa ma eliberez dar e atat de amestecat totul in capul meu acum... Nu stiu ce se intampla cu mine. Eu nu aratam supararea. Nu eram asa. Nu eram atat de obosita. Am obosit efectiv sa arat bine, sa vorbesc cu oamenii sau sa imi induc alta stare fata de cea pe care o am. Nu stiu cum sa imi revin din asta desi am mare nevoie...
