Ne-am strans cu totii ca sa ne luam ramas bun de la prietena noastra, care pleca in Olanda la facultate. A fost frumos, dar trist. Vorbele erau ceva de genul " ne vedem in decembrie ", cand pana atunci ne vedeam zilnic. Ma gandeam cat de repede trece timpul, cum oamenii se separa, fiecare pleaca pe drumul pe care l-a ales si/sau visat, iar viata merge inainte. Ii spuneam toate, cu parere de rau, ca relatia ei nu o sa reziste. Ma gandeam si ca, prietenii cu care stateai in fiecare minut al zilei devin straini cu timpul, pentru ca fiecare cunoaste alti oameni, care devin mai importanti pentru ei si va pierdeti. E firesc, am observat, insa dureros de fiecare data. E prima mea experienta de genul asta, de genul " ne vedem din jumatate in jumatate de an sau poate niciodata ". A fost ok. Insa la anul, nu o sa fie ok. La anul cel mai bun prieten al meu o sa plece, iar pana o sa-l urmez si eu, la 2 ani distanta, o sa fie groaznic.
No comments:
Post a Comment