.

Esti ok ?

Nu stiu.

Esti obosita ?

Nu stiu.

Esti suparata ?

Nu stiu.

Nu stiu. Ma gandesc ca toate astea s-au intamplat bine acum, cand plecam in Vama maine si pot sa am pauza de la tot. Nu vreau nimic. Vreau sa bei cu mine pana pot sa plang si sa ne distram. Vreau sa uit de tot si toate si sa dau afara tot in acelasi timp, ca sa trec peste.

Vreau sa dau afara faptul ca nu pot sa-mi sarut iubitul, vreau sa dau afara faptul ca nu stiu ce sa simt sau cum sa ma simt, vreau sa dau afara comportamentul lui, vreau sa dau afara faptul ca el nu vede ca incerc sa fiu organizata in viata de zi cu zi ca sa linistesc haosul din mintea mea si ca nu vede ca asta e motivul pentru care sunt stresata cand lucrurile nu sunt clare, ca ma panichez cand nici viata nu e organizata, vreau sa dau afara faptul ca nimeni din jurul meu nu stie in momentul asta cum e sa traiesti cu anxietate atat de puternica. Vreau sa dau afara faptul ca el nu intelege ca mi-e frica pentru el. Vreau sa dau afara faptul ca imi e frua de tot. Vreau sa dau afara starile prin care ma face sa trec, fiind perfect intr-o secunda si groaznic in alta. Vreau sa dau afara faptul ca era sa pierd unul dintre cei mai buni prieteni doar pentru ca e el prost. Nu in ultimul rand, vreau sa dau afara discutia cu mama.

Nu sunt trista. Nu sunt in depresie. Doar simt durere si vreau sa o dau afara.