~

Ma uitam in gol. My pain, his pain.

Orice cuvant parea degeaba si orice miscare in zadar. 

Ma uitam in gol si cu fiecare clipa care trecea in plus, cu fiecare cuvant pe care il mai spuneam, cu fiecare "uite-te la mine" al lui, imi venea sa ma ridic si sa fug sau sa stau si sa plang; sa-i spun ca e un prost care nu vede ceea ce e fix in fata lui, un prost care nu a inteles nimic de la mine chiar si cand i-am spus, un prost care a aruncat, fara sa vrea, totul.

Apoi a inceput melodia. Mi-au dat lacrimile. S-a mutat langa mine. 

(Nu) voiam sa faca asta. (Nu) voiam sa-i simt bratele in jurul meu si mana lui cum ma mangaie usor...

(Nu) voiam sa-mi cuprinda fata intre palme si sa-mi spuna sa ma uit la el.

(Nu) voiam sa stau sa plang in bratele lui. Lacrimile curgeau iar el ma tinea in brate. 

Simteam mirosul de vin pe care il emana si cumva asta mi-a provocat si mai multa tristete. Eu nu bausem nimic, dar eram foarte ametita.

Ai simtit oare, tu, sentimentul acela? Ai avut oare, tu, momentul acela? Sa vrei sa-l iubesti si sa-l urasti, sa vrei sa-l saruti si sa-i dai un pumn, sa vrei sa te atinga si sa vrei sa inceteze, sa-l vrei si sa nu-l vrei.