~

" A deschis geamul. Mirosul clorului imbinat cu aerul cald al verii ii trezeau infinite amintiri. A scos capul pe geam si a privit cerul... atatea stele... tot ce conta era sa fii in locul potrivit, la momentul potrivit.

S-a intors si a mers spre pat. Si-a dat jos tricoul si si-a aprins tigara, apoi s-a intins incet pe spate.

" ... Sa fie si el aici... " 

O gramada de ganduri au inceput sa-i inunde mintea dar le-a ignorat. Niciodata n-a putut sa se comporte, langa el, asa cum era ea in mod normal. Nu putea sa coboare zidul imaginar dintre ei. Ii era frica. Voia sa riste; dar nu riscase, oare, suficient? Nu era, oare, randul lui acum? Spera doar sa se obisnuiasca suficient de bine cu el, incat totul sa vina de la sine. A inchis ochii si a mai tras din tigara. Se gandea la toata relatia asta si se abtinea sa nu planga. Totusi, de ce ar fi plans? Ciudat, cum era atat de fericita si totusi atat de trista. O mai consola gandul ca era vorba de "ironia sortii sau poate karma".

Isi amintea cum a inceput relatia lor si cum totul a venit brusc si a fost coplesitor. S-a trezit "prinsa" in ceva ce nici nu si-ar fi imaginat sau dorit vreodata. 

Acum, se bucura ca toate lucrurile se intamplasera in felul asta. Era in aceeasi camera, gandindu-se la acelasi el. 

"Daca as putea sa scriu cate o pagina pentru fiecare gand pe care l-am avut despre el, nu ar exista carti suficiente"- si nici macar nu exagera.  "