I am, indeed, a king, because I know how to rule myself.

Sunday, October 15, 2017

De pe 21 august ( aka ultima postare dramatica ) pana acum, s-au schimbat o serie de lucruri. Imi pare rau ca nu mai am timp sa scriu asa des, imi placea inainte sa intru pe blog si sa vad ca am un mic jurnal plin de amintiri. Acum ma uit si desi eu imi amintesc toate lucrurile, parca multe chestii sunt puse foarte random, fara un inceput si un sfarsit.

Pe 21 august eram la Sibiu. Era cam a 10-a zi in care eram despartita de Vlad, iubitul meu. A fost cu siguranta cea mai grea perioada din viata mea. Am scris, dupa cum am mai spus, niste chestii destul de dramatice in perioada aia, insa toate adevarate. Pana la urma, asta am simtit si imi asum.

Despartirea aia a venit in urma unei veri care, desi cea mai frumoasa din viata mea, a avut anumite certuri care de data asta l-au afectat si pe el la fel de mult ca pe mine. 

Ma gandesc la perioada aia si vad negru. Vad tristete. Imensa. M-a intrebat cineva de curand cum de eu si iubitul meu ramanem impreuna orice ar fi. Tin minte cat de clar a fost raspunsul meu: Am fost despartita de el vara asta 10 zile. Nu am vorbit deloc 8 din ele. Imagineaza-ti cum e sa nu vorbesti deloc o saptamana cu persoana cu care tu vorbesti non-stop in mod normal. In acea saptamana, am intrat intr-o stare de care uitasem ca mai exista: plans zi si noapte, somn deloc, pura tristete. Stateam la casa asta vara si ca sa ajung de la camera mea la baia care imi place mie, trebuia sa traversez toata casa. Nu o sa uit niciodata cum ma taram efectiv prin casa pana la baie, eram slabita si mergeam enorm de incet, aveam ochii umflati zilnic... intelegi tu. Ideea e ca pe langa astea, mi-am amintit ce persoana trista eram eu inainte de el, mi-am amintit cat de pretentioasa sunt si cat de greu mi-a fost sa gasesc un om care sa nu renunte deloc la mine si care sa nu ma lase sa renunt la el, mi-am amintit cati oameni prosti exista pe lumea asta si cat de putini sunt cei ce merita o conversatie. Ma gandeam incontinuu ca nu vreau sa revin la starea aia numb pe care am avut-o acum multi ani. Ma uit in jur si nu vad pe nimeni care sa se poata compara cu el. Deci da, aleg sa il tin cu orice pret langa mine.

Tin minte ca am spus chestia asta si asa si e. 


In acea perioada de despartire, am realizat iar ca trebuie sa inteleg de la cine sa am asteptari ca imi va fi prieten/a. Asadar, le voi multumi mereu catorva persoane care au fost acolo: 

  • Adi, care a stat cu mine multe ore si m-a ascultat, chiar daca eu vorbeam foarte greu si nu m-a ajutat extraordinar de mult, a facut tot posibilul sa imi fie aproape; 
  • Istrate, caruia ii multumesc cel mai mult, pentru ca a fost persoana care m-a salvat in perioada aia. Odata ce a inteles cat de serioasa e treaba, m-a luat cu el la Sibiu, unde am avut timp sa ma gandesc efectiv la mine, la ce fel de om sunt cand sunt singura, la ce imi place sa fac, ce ma pasioneaza. Ii multumesc mai ales pentru faptul ca m-a dus intr-un mediu plin de oameni calzi si intelegatori, unde am cunoscut si o fata extraordinara ( Irina ) cu care in doar 2 zile mi-am povestit viata.
  • Gabi, prietena mea cu care desi vorbesc foarte rar si nu a stiut ca mie nu imi e bine in perioada respectiva ( a aflat cand deja trecuse timpul ), a stat si m-a ascultat povestind totul cap coada. Daca stau sa ma gandesc, cred ca doar ei i-am spus efectiv fiecare amanunt al povestii, pentru ca ea are si cele mai multe cunostinte despre istoria mea cu Vlad. 
  • De asemenea, o sa-mi amintesc mereu conversatia cu prietenul lui Vlad, care chiar m-a ajutat si care mi-a spus ca Vlad inca ma iubeste intr-o perioada in care eu nu mai credeam asta. 
  • O sa-mi amintesc mereu si o sa apreciez fiecare ajutor. Genul asta de lucruri si orice ajutor mic conteaza enorm atunci cand treci printr-o perioada grea. 


O sa-mi amintesc faptul ca ziua mea nu a contat atunci.

O sa-mi amintesc faptul ca eu chiar am crezut ca nu ma mai iubeste.

O sa-mi amintesc ca el a avut ce sa faca, iar eu nu.

O sa-mi amintesc faptul ca mama a fost acolo pentru mine- a fost prima persoana cu care am vorbit despre asta si singura timp de o saptamana in care nimeni nu a avut timp pentru mine si asta chiar e wow.

O sa-mi amintesc cat de mult timp am petrecut uitandu-ma la usa, rugandu-ma sa apara... cat de mult ma rugam sa imi spuna ca vrea sa avem conversatia si sa rezolvam lucrurile, inainte sa fie prea tarziu. In fiecare secunda imi doream asta si ma gandeam la asta.

O sa-mi amintesc momentul in care in sfarsit am auzit " Vrei sa ne vedem? ".

O sa-mi amintesc ca a venit la mine si nu puteam sa ma opresc din plans, iar el a zis ca habar nu avea cat de rau imi era, pana atunci.

O sa-mi amintesc cuvintele dureroase la care nu suport sa ma gandesc.

O sa-mi amintesc ce i-am spus: " Pentru mine nu a fost niciodata mai mult rau decat bine ". O sa-mi amintesc de fazele cu " pauza ".

O sa-mi amintesc faptul ca tot eu a trebuit sa trag semnale de alarma.

O sa-mi amintesc faptul ca ma uitam la poze si nu mai vedeam aceeasi persoana, ca nu mai stiam cine e sau cum e.

O sa-mi amintesc momentul " Stai bine? " " Mult mai bine decat  am stat toate zilele astea ".

O sa-mi amintesc cum am inceput sa plang imediat dupa momentul dintre noi.

O sa-mi amintesc si al 2- lea moment. 

O sa-mi amintesc ca m-a dus la gara ca sa plec la Sibiu fara el, lucru total nou pentru noi. Niciodata n-am mai plecat intr-o chestie planuita de mine, fara el.

O sa-mi amintesc de " Si acum ce facem? Vorbim sau? "

O sa-mi amintesc ca am inceput sa plang in Sibiu de la o melodie din shaormerie si de la numarul unei masini.

O sa-mi amintesc surpriza lui, cand a venit sa ma ia de la gara cu un trandafir in mana, desi eu credeam ca nu e nicio sansa sa se intample asta. Ma gandeam cat de romantic se vedea- el asteptand in gara, cu un trandafir in mana.

O sa-mi amintesc ca ne-am urcat in masina si m-a intrebat direct daca putem sa vorbim " azi ".

O sa-mi amintesc cele 2 zile in care am stat impreuna si doar am vorbit non-stop, ca sa rezolvam fiecare problema. 

O sa-mi amintesc ca dupa acele 2 zile am plecat imediat impreuna in Vama si ma simteam oarecum " deconectata " de el.

O sa-mi amintesc cat de bine am inceput sa fim usor, usor.

O sa-mi amintesc cat de fericita eram.

O sa-mi amintesc certurile si momentele care ma fac sa simt ca am vorbit degeaba in cele 2 zile.

O sa-mi amintesc cearta din masina " Te rog iesi din masina, lasa-ma sa ma duc acasa. Daca nu pleci, o sa stam acum, o sa-ti spun ca totul e ok, dar o sa ajung acasa si o sa-ti scriu ca vreau sa ne despartim. Gandeste-te foarte bine ce vrei sa faci. " M-ai lasat sa ma duc si tot ti-am scris ca vreau sa ne despartim. Nu o sa uit felul in care te-ai purtat in noaptea aia, cand mie si asa imi era rau. Nu o sa uit faptul ca esti doua persoane diferite.

O sa-mi amintesc mereu faptul ca acum facem amandoi pe prostii.



** O sa-mi amintesc de asemenea de Sibiu din perioada aia oribila. Simt nevoia sa pun accent pe acea plecare, pentru ca m-am intors de acolo doar cu good vibes si foarte - at peace -. Spun iar faptul ca o sa apreciez mereu ce a facut Istrate pentru mine atunci, pentru ca m-a ajutat sa ma regasesc intr-o perioada in care tot ce facusem 8 zile fusese sa plang si sa nu mai stiu cine sunt. **


Sunday, August 20, 2017

Atunci cand erai fericita ca poate te impaci, dar apoi ai realizat ca nu vei putea sa treci niciodata peste perioada asta, care e aproape la fel de traumatizanta ca acei 5 ani de asteptare. Realizezi ca o sa simti nevoia sa te razbuni pentru asta, cum ai facut si pentru perioada cealalta. Asa ca, stiu foarte bine ca nu ar trebui sa mai fiu impreuna cu cineva careia nu ii voi putea ierta niciodata asta. Niciodata. M-am saturat sa nu fiu apreciata. Ar trebui doar sa incerc sa-mi continui viata si sa ma obisnuiesc cu faptul ca e mai bine asa. Si o sa incerc.



 










It used to be this way. It will never be this way ever again.




Ultima poza reprezina un post de pe blog din iarna si arata ceea ce apreciam, ceea ce simteam ca era special. Ceea ce nu mai e special. Am realizat a cea mai speciala persoana, a devenit ca toti ceilalti. E un mare wake up call. De la " nu as putea niciodata sa nu fiu cu tine, adica nu ii inteleg pe aia, la noi tocmai asta e, ca si atunci cand ne certam, macar suntem impreuna ", la " sunt epuizat ", " NIMIC nu mai era bine ", " pauza ", " spatiu ", genul de cuvinte pe care le-am spus oamenilor carora nu le respectam sentimentele. Relatia asta s-a bazat pe niste chestii care eu credeam ca nu sunt posibile si mi s-a aratat ca sunt, mi s-a aratat ca exista " impreuna orice ar fi ", iar acum toata magia si tot ce era special, a ajuns la nivelul tuturor celorlalte. I don't want to live like this, so I will start looking for that special thing, that this time will hopefully be for real and not just words.

Tie cand ti s-a cerut pauza de la o relatie, mi-ai spus ca pentru tine a fost pa, iar asta spune exact ce crezi tu despre lucrul pe care acum, tu mi-l faci mie. Asa ca o sa urmez ceea ce ai facut tu candva, pentru ca parerea mea a ramas aceeasi si voi invata sa spun " pa ".





CUTEST THING EVER

Friday, August 18, 2017

Un alt lucru, e foarte trist faptul ca pana acum, in rugaciunile mele, incepeam de ani intregi " Doamne ajuta ca eu si iubitul meu... ", iar azi m-am oprit si nu stiam cum sa spun fraza asta, cu ce denumiri...




!

E ciudat...

Sa ma gandesc ca nu voi mai saruta aceeasi persoana toata viata; ca nu va mai afla de chestiile care mi se intampla zilnic, ca deja a ratat prea multe; ca parintii, fratele meu si familia mea nu il vor mai vedea niciodata; ca nu voi mai face sex cu aceeasi persoana toata viata; ca nu voi mai iubi si nu voi mai fi indragostita de aceeasi persoana; ca nu voi mai pleca in vacante cu aceeasi persoana; ca nu voi mai dansa si bea cu aceeasi persoana; ca nu ma voi mai trezi niciodata dimineata langa aceeasi fata cu care m-am obisnuit; ca nu voi mai iubi aceeasi ochi verzi; ca nu voi mai face videouri si poze cu aceeasi persoana, ci cu alta - careia, sper eu, ii va face placere sa avem amintiri de vazut la batranete si nu o sa devina enervata de asta -; ca nu imi voi mai vorbi si stabili viitorul cu aceeasi persoana; ca voi sta sa vorbesc in parculetul de la mine din cartier cu alta persoana; ca nu voi mai merge la ski cu aceeasi persoana; ca nu voi mai fi cu o persoana care sa ma faca sa ma simt prost si vinovata ori de cate ori ma viziteaza; ca ii voi povesti altcuiva de primul meu loc de munca, de momentul in care chiar am avut incredere in mine la condus, de momentul cand mi-am facut cartofi prajiti singura; ca nu o sa adopti un copil negru cu persoana asta; ca nu va veni aceasta persoana cu mine la balul de absolvire al facultatii si nici cu mine in Anglia, dar sper ca va fi cineva in viata mea care sa-mi fie alaturi in momentele astea extrem de importante pentru mine; ca nu voi mai avea genul de sarut in care timpul sa se opreasa cu aceeasi persoana; ca o alta persoana imi va cunoaste prietenii, iar eu pe ai ei si tot asa...

E ciudat sa stiu asta, dar necesar.



Bunicu, in gluma, ca de fiecare data: " Si te mai iubeste Vlad ? "

Eu: " Nu "


Darius: " Andreea, pot sa vorbesc cu Vlad ? "

Eu: " Nu "

El: " De ce ? "

Eu: " Ca adica nu stiu adica nu mai avem treaba "

El: "... Adica nu o sa mai vina la noi niciodata? "

Eu: " Nu "

El: " Cum adica nu o sa mai vina la noi niciodata ?? "


Genul de conversatii care ma fac sa ma doara inima. Sa-mi vad fratele mic trist din asa ceva... Nu pot sa descriu cum se simte.







Acel moment cand chiar ai inteles ca " not all things are forever ", ca ar fi trebuit sa te asculti pe tine si sa nu pui niciodata pe primul loc o alta persoana, ca ar fi trebuit sa te asculti si sa nu te deschizi niciodata total in fata cuiva, pentru ca nimanui nu i-ar placea cu totul de tine. Acel moment cand, desi trebuia sa te asculti, nu ai facut asta, iar acum esti in punctul in care ai crezut ca nu vei ajunge. 

Nu stiu daca a fost cineva vreodata in starea in care sunt eu, gen chiar in halul asta, sa nu faci dus zile intregi, sa stai sa plangi in casa si sa simti ca totul e degeaba. Nu stiu daca a simtit cineva vreodata atat de mult regret ca si-a facut viata in functie de altcineva, desi toata lumea spune ca nu e bine sa faci asta. Daca as fi stiut acum un an ca o sa ajung in punctul asta, as fi spus de mult " pa " si as fi trait o alta viata acum, cu oameni noi, cu prieteni total noi si stiind ca fac ceea ce am visat. M-am si gandit atunci sa nu patesc asta, dar am fost proasta, am spus ca e imposibil, ca am incredere totala... si fix ce speram sa nu, s-a intamplat.

Cel mai mult ma distruge faptul ca stiam in ce ma bag, dar am sperat. Un om care te face sa suferi just for fun 5 ani, pentru ca, citez " ii placea sa se joace cu tine ", nu e un om bun. Un om care nu e interesat de tine si tatal tau si nu te bate mereu la cap sa vorbesti despre cel mai traumatizant lucru din viata ta, despre care e clar ca e greu sa vorbesti si o sa eviti subiectul, nu e un om bun. Un om care nu se gandeste ca suferi zilnic din cauza chestiei cu tatal tau, e un om ignorant si nu e un om bun. Un om care se uita la tine cum plangi zi de zi si te face sa plangi in continuare mereu, ca si cum ar fi imun la durerea ta, nu e un om bun. Un om care prefera sa te faca sa te simti proasta, nu e un om bun. Un om care da vina pe tine pentru fiecare greseala a lui, care are tupeul sa te vorbeasca urat in fata prietenilor tai, care te ia cu el undeva doar ca sa poata el sa mearga, care e atat de plin de ipocrizie, care te face sa plangi cu orele de ziua ta cand tu chiar ai incercat sa ii faci fiecare zi a lui speciala ( like, wtf? cat de proasta sa fii sa accepti asa ceva? ar trebui sa ma fi intrebat mai des asta ); care de alta zi nici macar o floare nu mi-a adus, ci mi-a trimis o urare prin mesaj, asa cum a facut oricine altcineva - asta cred ca a fost cea mai socanta chestie -, care nu intelege ca la anumite lucruri se trage linie; care mi-a bagat in mintea de persoana extrem de anxioasa, careia ii e frica de cat de usor se poate termina viata, o vorba " Doamne ajuta sa mor " ( Doamne fereste... ) ( Am mai zis ca si-a batut joc de anxietatea mea, nu? Am gasit si cel mai bun exemplu ), nu e un om bun.

Vreau sa retin fiecare lucru; fiecare lacrima; fiecare moment de totala singuratate; fiecare prieten pe care l-am pierdut din cauza lui; fiecare secunda in care m-a facut sa vreau sa mor vara trecuta; fiecare moment de anxietate fata de care m-a facut sa simt ca nu e destul de important, desi e atat de rau incat merg la psiholog pentru asta, iar ce a vazut el nu e nici jumatate din ce e in capul meu si niciodata nu s-a gandit la asta; fiecare moment cand sunt la volan si ma gandesc la criticile pe care el le are fata de alte persoane-ma gandesc mereu ca e imposibil ca el sa fie 2 persoane diferite, sa fie atat de supportive cu mine la volan, cand el e de fapt atat de critic fata de altii, ma gandesc ca el e ok pe viu, dar gandeste numai rele despre mine- e un om care n-a inteles ca mie mi-e frica de ceea ce crede el despre mine inclusiv la volan, nu de ceea ce cred altii si nici n-a avut bunul simt sa se gandeasca la asta; fiecare noapte de pana acum in care mama a stat cu mine cat am plans pana la 4 ( dimineata ), invinuindu-se ca nu m-a protejat mai mult si repetandu-mi faptul ca mi-a spus intotdeauna ca de la tatal meu natural, a invatat faptul ca orice om despre care tu crezi ca poti sa juri cu mana pe inima ca nu ti-ar face vreodata rau, poate sa te surprinda in cel mai urat mod. De la fiecare chestie pe care vreau sa o retin pentru restante si nu pot, pentru ca plang si stiu ca o sa am mari probleme daca nu trec cu note ok, iar asta ma face sa plang si mai rau, sa ma simt neputincioasa ca nu-mi pot controla starea; pana la fiecare om pentru care eu am fost alaturi mereu, iar mie nu imi este. De la fiecare noapte nedormita si plansa si zi plansa, pana la fiecare gram de ura care se strange. De la sentimentul ca omul ala nu m-a iubit, doar m-a ajutat si a facut ceea ce a crezut ca trebuie facut intr-o relatie- pentru ca atunci cand iubesti cu adevarat ( pentru ca, daca ma iubea cu adevarat ), iti vine sa mori cand celalalt sufera. De la fiecare vis urat in cele 2 ore de somn, la telefonul ala cand se auzea aerul de afara, iar eu aveam ochii umflati de plans si am ramas plangand singura 4 ore pe ceas, am ametit, m-am inrosit la fata, imi tiuiau urechile, iar mama se uita la mine, imi dadea pastile si avea ochii inlacrimati. De la mama care nu doarme noptile pentru mine si nu stiu cumde e singura care sta cu mine, pana la sentimetul ca nu o sa mai pot niciodata sa fiu indragostita de persoana asta sau sa ma uit la ea si sa nu ma gandesc la cum raman fara aer in fiecare noapte si simt ca mor. De la tatuajul la care ma uit si nu stiu ce sa fac cu el- sa-l sterg de tot, sa-l transform in altceva, sau sa fac semne de zgarieturi prin el, la faptul ca nu stiu cum o sa intru in camera mea de la bloc, despre care toti prietenii mei au spus ca e ca un altar pentru el.


De aia nu e bine sa faci pe cineva o prioritate si nu o sa mai fac asta. De abia astept sa cunosc pe cineva atat de extraordinar incat o sa-mi iubeasca defectele si o sa vada dincolo de mastile mele, care nu o sa puna presiune asupra mea si o sa-mi acorde libertate fara sa ma terorizeze, cineva care o sa vrea sa stea cu mine intotdeuna si pentru totdeauna. That's the goal, right?

De abia astept sa cunosc exact omul care o sa-mi arate de ce nu a mers cu nimeni altcineva. De abia astept sa cunosc omul care o sa-mi arate faptul ca acesti 7 ani si aproape jumatate din viata mea au fost doar o lectie care m-a pregatit pentru el, cel potrivit. Stiu ca omul pentru mine e acolo, iar intre timp o sa invat iar ca nimeni, niciodata, nu trebuie sa vina mai presus de mine. 

Omul care stie ca ai stat dupa el 5 ani, in care lui " ii placea sa se joace cu tine " si tot te face sa astepti, desi era sa te omori de 2 ori doar si doar din cauza lui ( iti dai seama ca tu si doar tu ai fost in viata asta motivul pentru care eu nu am mai vrut sa traiesc? motivul pentru care eu nu mai voiam sa traiesc viata asta, care e atat de importanta? cum e? cum e sa stii ca un om ar fi putut sa nu mai existe doar din vina ta? cum e sa stii ca familia mea ar fi suferit atata, iar eu as fi ratat oportunitatea sa cresc, doar din vina ta? cum e sa stii ca eram in stare sa nu mai imi vad fratele pentru totdeauna, din vina ta? ). Omul asta este atat de rau si de meschin, nu pot sa cred ca eu, in prostia mea, chiar mi-am pus increderea intr-un astfel de om.



Cu totii s-au intors cand a fost deja prea tarziu, daca vrei sa fii smecher, sa demonstrezi ca orgoliul e mai important decat persoana mea, macar nu te mai intoarce niciodata. Ca sa fii cel mai smecher si sa stii o treaba. Cu totii s-au intors cand eu deja intelesesem ca nu ma merita, cu totii au inteles ca in orgoliul lor au reusit sa piarda persoana care ii intelegea si asculta, persoana care e copilaroasa si tocmai de aia e draguta si amuzanta, persoana careia ii place sa se distreze mereu, care se entuziasmeaza din toate cliseele, persoana careia ii place sa faca gesturi dragute si sa incerce- atata timp cat nu este ranita.


Macar acum realizez ca toate au fost minciuni si nu o sa mai cred niciodata ce spui nici tu si nici oricine, asa usor. Nu o sa mai cred vorbe ca ale tale " chiar credeam ca nu e nimeni acolo pentru mine, cu care sa am o relatie si sa ma potrivesc, iar cand m-am gandit cine a fost mereu acolo, mi-ai venit tu in minte ". Nu o sa mai cred criticile aduse altor oameni din alte relatii, ca " renunta prea usor ", ca " faci orice sa fie bine " si alte vrajeli.


Te-am tot proclamat my best friend, my light in all the darkness, fara sa realizez ca aceste denumiri nu mai erau de mult adevarate. My best friend nu ar fi cineva care ma judeca si critica constant, care isi bate joc de fricile mele si in loc sa-mi dea incredere in mine, doar se arata exasperat cand am o problema- imi place sa cred ca imi aleg mai bine de atat oamenii; iar la cealalta chestie, mai are rost sa zic ca tu erai cel care aducea darkness? Ce sa mai faci si light, stii ce zic? 



Here's to lessons learned.


De abia astept sa inceapa facultatea, sa am oameni langa mine zilnic si sa uit.



P.S. Sa vedem ce fata o sa gasesti tu care sa fi fost doar a ta. Pup.


Sunday, February 5, 2017

.

Azi a fost o zi ataaat de draguta. Mi-e asa dor sa pot sa stau zilnic cu fetele si sa radem incontinuu. Mi-am dat seama ca exact asta imi lipsea si imi lipseste intotdeauna. Luni intregi, cat am stat cu ele in fiecare zi, nu a fost un moment in care sa am o stare nasoala si mi-e dor sa am asta zilnic. 

V

" Si cand ne certam macar suntem impreuna "

Saturday, January 28, 2017

.

Adevarata fericire este atunci cand mergi la iubitul tau acasa intr-o zi de joi, pentru ca ai fost prea lenesa ca sa ajungi la examen, stai toata ziua in pat si ascultati muzica veche, buna.

Sunt momente atat de simple si magice... E genial faptul ca nu ne saturam niciodata unul de altul, ca nici nu ne dam seama cand trece timpul, ca ma uit la tine si de fiecare data vad ceea ce am visat intotdeauna.

Saturday, January 7, 2017

.

I don't even know how you can make me fall in love with you all the fucking time, even though I didn't fall out of love with you, not even for a second. 


You're THE BEST. The best ever. I had the best 9 days and the best holidays with you.


Atatea peripetii. 

Craciunul genial. Seara cu meci si apoi club cu fetele la care am ajuns, dar n-am ajuns. Cutremurul ORIBIIIIL. Nu inteleg de ce aproape fiecare cutremur l-am prins la tine acasa, la etajul 9. Deja mereu cand vin la tine ma uit de 5 ori in jur sa vad daca se misca ceva...

Genele, la care m-ai asteptat si m-ai tinut de mana 2 ore ( best boyfriend ever ). Afi si plecareaaaa la munteee.

Poiana Brasov cu Snipi si Cristina. Cearta IMENSA. Faza cu palmele si masina si cacat. Whist. Mini-karaoke-ul tau. Toata seara cu parintii tai. Ras incontinuu. Noaptea in care aproape ne-au mancat cei 15 caini care au iesit de nicaieri si ne-au inconjurat, iar eu ma gandeam ce mod tampit de a muri, dar una peste alta a fost un moment atat de socant incat nu-mi amintesc aproape nimic de atunci. Intalnirile cu Razvan :)), mai ales intalnirile tale cu el. Vinul ala si vomitatul tau, in timp ce noi muream de ras si te filmam. Apoi am mers la Rucar unde ne-am intalnit cu tot grupul si cu Edi ( like, what? ). Whist, Activity unde am stat si am ras pana la 8 dimineata, Revelionul- cand m-am trezit cu 3 ore inainte si apoi fugeam de bombe, " familia Georgescu ", film, fuga dupa mancare. Mega-raceala. O gramada de bani dati pe pastile. Plecatul inapoi in Poiana. Cele 4 nopti superbe impreuna. Prima noapte cu parintii tai, cand am jucat Whist si m-am ars de 8 sau mai multe ori la rand si am fost prea penibila, a 2-a noapte de Whist, cu prietenii, cand am fost batuta la un punct, a 3-a noapte supeeer dragu' si a 4-a noapte in care am mai ramas pentru ca eram ingropati in zapada si n-am avut de ales :))). The Voice. Filmele super smechere. Rasul incontinuu. Sexul care e mereu cel mai bun sex din viata mea. Cand ne-am trezit ca avem chef sa discutam la 4 dimineata si am vorbit incontinuu pana la 8, cand tu ai plecat la ski. Dupa, tu aveai energie si vorbeai incontinuu random, doar pentru ca erai obosit si hiperactiv, iar pe mine ma durea capul si iti spuneam sa mai taci din gura :)). Toate gafele si glumele. Cum nu mai aveam energie nici eu, nici tu, iar amandoi stateam pe telefon si ne uitam la videouri- eu la machiaje, tu la chestiile tale si apoi ai zis tu " ba dar noi ne potrivim prea bine ", iar atunci ne-am uitat unul la altul si am zambit- era asa dragut ca pot sa fac asta, iar cand ma uit in stanga sa te vad acolo langa mine, sa pot sa ma ridic, sa te pup si imbratisez, exact ca si cum am locui impreuna. Momentele astea, atat de mici si care par neimportante, sunt cele care ma fac sa fiu atat de fericita. Toate glumele, video-urile, pozele. Trezitul de dimineata. Peisajul superb si toata zapadaaa. Faza de dinainte sa plecam " dar mi-ai promis ca pot sa pierd timpul ". Cum inca invat chestii despre tine si tu despre mine. Mc-ul de la intoarcere, cand am mancat in sfarsit mancare, dar in mod ciudat nu ne-a placut. Siii sa nu uitam drumurile infernale, pline de serpentine stranse cu zapada si gheata, pline de soferi idioti, in urma carora sunt extrem de mandra de tine.


Esti cel mai bun prieten al meu si te iubesc. Cu totul. Nu exista persoana cu care sa ma distrez atat de bine cum ma distrez cu tine. Inca un Craciun sarbatorit cu tine, inca un An Nou sarbatorit cu tine. Iti multumesc pentru toata intelegerea pe care mi-ai oferit-o anul asta, in care am dat Bac-ul, am intrat la Facultate, am avut decesul bunicii, am intrat in Asociatia Studentilor, am cunoscut multi oameni noi, mi-am facut mai ales o prietena foarte apropiata si nu am mai avut la fel de mult timp pentru noi, tu nu ai venit la petreceri cu mine si etc. Pe scurt, am avut un an plin de emotii foarte puternice, bune si rele, un an plin de schimbari, de lucruri si momente grele, dar si de momente frumoase. Am avut un an extrem de aglomerat, in care, una peste alta, nu prea am avut timp de tine si de noi. Iti multumesc ca, mai greu sau mai usor, m-ai lasat sa " do me " cum s-ar spune si ai ramas alaturi de mine pe parcursul tuturor deciziilor pe care le-am luat, deceptiilor prin care am trecut si intamplarilor frumoase sau amuzante pe care ti le-am povestit, dar la care nu ai putut sa fii alaturi de mine. Iti multumesc ca imi acorzi spatiu si timp sa ma dezvolt eu ca persoana, singura. Stii cat de important este si a fost intotdeauna pentru mine sa fiu independenta, orice ar fi. Iti multumesc ca incerci sa inveti sa ai incredere in mine. Iti multumesc pentru ajutorul infinit pe care mi-l acorzi cu absolut orice si pentru ca datorita tie am atat de multa incredere in mine. 


Te rog sa ai la fel de multa rabdare cu mine, cum ai avut si pana acum si sa ma iubesti neconditionat intotdeauna. Asta voi face si eu cu tine. Pana la urma, stim amandoi ca suntem soulmates si ca nu exista persoana mai potrivita pentru celalalt decat noi. Koishiteru <V


You are truly a blessing.